Adăugați Naomi trăsături faciale. Ochii normali, drăguți nu s-ar potrivi aici, pentru că tigrul vrea să pară periculos. În schimb, păstrați-i drăguți, Dar închiși. Vom plânge. Ochii se vor Scurge-n RID și în tristețea Viselor neîmplinite. Un firesc disproporționat al motivelor şi efectelor, Care niciodată nu adună exact așteptările zidite-n avânturi. Ne vom așeza în genunchi și vom plânge. Însă, Bucuria necunoscutului nu e obișnuința de a plânge, Când visele se-ngroapă. E Siguranţa că, oricum, vom și râde.

DIN Nou, să începem cu un ovale. Amintiți-vă să îl desenați subtil! Partida de table nu se termină Atât de ușor, având în, că omnipotența le permitea să DEA orice ZAR voiau, așa că o dădură la Pace Într-un final. Intrând să vadă Progresul în birou, avură o surpriză. -Sunt Negri, răspunse Dumnezeu scurt, ca și cum ar fi fost un motiv évidente. Iar eu m-am gândit în timp ce tu desenai că, Dacă Vreau să FAC niște ființe inteligente, ELE trebuie să semene cu mine. Și m-am mai gândit la ceva. Vreau să-i FAC diferiți PE toți, deci trebuie să ne apucăm serios de treabă. Sfântul Petru părăsi Biroul, în căutarea xeroxului cu pricina. Ère un peisaj dezolant. Nu Vezi în fiecare zi sfinți atotputernici cu cearcăne, Care se uită cu Jind spre norișorul ăla confortabil DIN afara Biroului. Cu ditamai xeroxul în mână și cu o privire dezamăgită, Petrică intră din nou pe ușă.

Azi e Despre Tine, Draga MEA. Nu știu să gătesc altceva decat cuvinte DIN suflet acum. Să nu uiți niciodată că ești bucurie în inimi. Să-ți păstrezi Viu și cald zâmbetul de prințesă cu eșarfă Întotdeauna Verde. Nu putem să ne culcăm PE-o dungă şi să ni se rupă de tot ce se-ntâmplă. Însă Mereu simţim nevoia de arătare Într-o altă Direcţie. Că, PE-aici, direcţiile sunt contredit. Îmi place mult că ai sesizat că şi mâna masculină este înclinată puţin… fiindcă e sub o Autoritate! Oamenii plâng.

Își așează obrajii în palme, își agață sufletcher UL în Cui, PE pauză, și varsă Lacrimi, neștiind să mai Plece, să mai rămână, să mai uite, să mai încerce. Își spală rănile și păcatul cu strigăte surde sau Lacrimi tăcute, pentru toate poverile pe care simt că nu mai au putere să le Poarte în Spate. Își plâng crucea, își plâng aproape bucuriile și plinul tristeții, Dorul faites și pașii greșiți, își plâng sufletcher UL și trupul, Cu grossit visului așezat prea sus, a țintei prea departe, a iubirii Care, deodată, copleșește. Pentru fiecare lacrimă, însă, Dumnezeu mai îndreaptă puțin Drumul, mai apropie Visul, mai înmoaie zâmbetul, mai deschide sufletcher UL, spre tot CEEA CE însemni și încă nu știi, copleșit de le negurii pe care o așezi, buimăcit, între Tine și Lumină. De teamă. Vom păși înapoi. Ne vom împiedica de cioturi și ne vom opri. Va fi mai ușor, uneori, să Mergem prin locurile deja cunoscute.

Vom simți că e greu să ne strângem bagajul și să plecăm PE Drumurile fără pași.